Cât valorează un arbore?

Vorbim mereu de valoarea arborilor. Despre cât valorează aceștia în raport cu oxigenul produs. De valoarea estetică pe care un arbore o dă unei amenajări. Despre valoarea pe care un arbore o are pentru o anumită comunitate. Dar toate acestea sunt discuții cu un pronunțat caracter subiectiv despre aspecte ce nu pot fi măsurate cu ușurință.

Dar dacă v-aș spune că valoarea unui stejar roșu din aliniamentul din Herăstrau, ”toaletat” în 2014, a scăzut de la 22.400 euro la 8.400 euro ne-am ancora puțin în concret? Discuția devine mai obiectivă? Dacă un muncitor cu o drujbă plus un specialist care trebuia să îl supravegheze pe respectivul muncitor au scăzut brusc valoarea unui singur arbore din București cu 14.000 euro ne raporta altfel acum la acțiunile lor?

Sumele acestea nu sunt inventate de mine ci sunt obținute pe baza unei metode de calcul folosită în Franța. Metoda BEVA (Barème d’Evaluation de la Valeur d’un Arbre = Barem de Evaluare a Valorii unui Arbore) este extrem de simplă și poate să fie aplicată de oricine poate să determine specia din care face parte un arbore, știe să folosească o ruletă și poate să exprime o părere cât de cât avizată cu privire la starea generală a exemplarului evaluat.

Metoda BEVA permite aflarea valorii unui arbore pe baza a 4 indici, respectiv:

1) indicele cu privire la specia sau varietatea din care face parte arborele;

2) indicele referitor la valoarea estetică și starea de sănătate a arborelui;

3) indicele care vizează poziționarea în teritoriu;

4) indicele cu privire la dimensiunea arborelui.

 

Am să exemplific în continuare modul de calcul luând ca exemplu un stejar roșu din aliniamentul menționat mai sus:

Asadar, indicele referitor la specia sau varietatea din care face parte arborele este în fapt raportat la prețul de vânzare (pentru un singur exemplar) stabilit de pepinierele care aprovizionează zona. Acesta este egal cu o zecime din prețul de vânzare al unui arbore cu o circumferință de 10-12 cm în cazul unei specii foioase sau cu o înălțime de 150-175 cm pentru speciile sempervirescente, acestea fiind de fapt standarde de pepinieră pentru materialul dendrologic. În cazul acestei specii (Quercus rubra) prețul de vânzare pentru un exemplar cu o circumferință de 10-12 cm luat în considerare de mine este de 175,00 de euro, iar o zecime din preț este egală cu 17,50 euro.

Pentru ca oricine să poată face cu ușurință astfel de calcule pe viitor am elaborat o listă de prețuri pentru diverse specii. Pentru aceasta am pornit de la lista cu toate speciile de arbori întâlnite de Mihai Culescu, Ioana Streza, Andreea Răducu-Lefter, Mihai Dinu și de mine într-un fel sau altul în practica nostră profesională (respectiv acele specii care cresc în România și mai ales în București). Pentru a facilita utilizarea am făcut două variante ale acestei liste, adică: (1) speciile aranjate în ordine alfabetică după denumirea științifică a speciei și (2) speciile aranjate în ordine alfabetică după denumirea populară a speciei.

Indicele referitor la valoarea estetică și starea de sănătate a arborelui este reprezentant de un coeficient care variază de la 1 la 10 în funcție de poziționarea în cadrul unei amenajări (arbore solitar sau parte a unui grup sau a unui aliniament), de vigoarea exemplarului și de valoarea dendrologică a acestuia. Descrierea caracteristicilor pentru fiecare valoare poate să fie găsită aici. În cazul acestui indice am ales valoarea 8 (arbore sănătos, viguros, amplasat în grup, în perdele de protecție sau aliniamente) pentru situația anterioară ”toaletării” și valoarea 3 (arbore foarte puțin viguros, amplasat în grup sau malformat) pentru situația din prezent (descrisă în articolul Aliniamentul din Herastrau la 1 iulie 2016).

Indicele care vizează poziționarea în teritoriu este reprezentat de un coeficient care reflectă valoarea arborelui în raport cu locul în care este inserat. Astfel, Metoda BEVA ia în considerare faptul că din motive biologice arborii amplasați în zone urbanizate au o valoare mai mare decât cei poziționați în zone cu caracter rural (deoarece dezvoltarea arborilor este perturbată din cauza mediului nefavorabil din cadrul urban). Acest indice are următoarele valori: 10 – pentru un arbore amplasat în centrul orașului; 8 – pentru un arbore amplasat la periferia orașului; 6 – pentru un arbore amplasat în zone cu caracter rural. În mod evident, în cazul acestu indice am ales valoarea 10.

Indicele cu privire la dimensiunea arborelui este un coeficient stabilit pe baza circumferinței trunchiului acestuia măsurată în centimetri la 1,00 metru de la sol (adică înălțimea la care se măsoară și circumferința arborilor din pepiniere și nu la 1,20 metri cum se măsoară arborii din mediul forestier). Tabelul cu valorile acestui indice în funcție de mărimea circumferinței se găsește aici. În cazul aliniamentului din Herăstrau am considerat un diametru mediu de 50 cm (deși există și exemplare cu dimensiuni peste această valoare, dar și unele cu diametre ceva mai mici) și respectiv o circumferință de aproximativ 157 cm. Am ales astfel din listă valoarea 16 (rotunjind evident circumferința la 160 cm).

Conform valorilor de mai sus rezultă:

17,50 euro x 8 x 10 x 16 =  22.400 euro … valoare inițianlă

și, respectiv …

17,50 euro x 3 x 10 x 16 =  8.400 euro … valoare actuală

Voila!!! Nu e magie!!! Și, în plus, ca metodă de calcul mi se pare foarte ușor de utilizat chiar și de către persoane cu o specializare restrânsă cu privire la evaluarea arborilor din mediul urban.

Acum, continuând raționamentul putem să ne gândim și la faptul ca aliniamentul de stejari roșii din Herăstrău are patru rânduri și aproximativ 30 de arbori pe un rând, adică un total de  120 de arbori (date mai exacte în acest sens ar trebui să ne ofere Registrul Spațiilor Verzi din București, dar eu una nu am reușit să număr pe această hartă toți arborii din acest aliniament din motive care vor deveni evidente oricui va încerca să o facă).

Așadar, făcând un calcul grosso modo pentru aliniamentul din Herăstrău (considerând arborii de aceeași mărime și având aceeași vigoare) rezultă:

22.400 euro x 120 arbori = 2.688.000 euro … valoare inițială

și, respectiv …

8.400 euro x 120 arbori = 1.008.000 euro … valoare actuală

adică o diferență de 1.680.000 euro sau cu alte cuvinte valoarea a aproximativ 9.600 de stejari roșii tineri – cu standard selecționat (povestesc spre final și despre standarde) – respectiv dacă e să ne luăm după cărțile de specialitate cam 2 hectare de pădure.

Discutăm acum în alți termeni despre toaletare, nu?

Nu mai suntem în situația în care ”despre toaletări specialistul x este de părere că …”, dar ce să vezi??? ”specialistul y nu e de acord și spune la rândul său că …”. NU!!! Concret Bucureștiul a pierdut 1.680.ooo euro doar în cazul aliniamentului din Herăstrău  printr-o simplă mânuire a drujbei sub supravegherea unui specialist care, în mod misterios, nu este de găsit. Oare de ce?!

Dacă mai punem la socoteală că primăria plătește pentru mutilarea fiecărui arbore aproximativ 90 euro (400 lei) ajungem la concluzia că pentru a pierde 1.680.000 euro administrația publică a plătit de bunăvoie încă 10.800 euro în cazul acestui aliniament.

 

Ca exemplificare a aflării valorii unui arbore cu Metoda BEVA mai prezint aici trei calcule:

1) pentru platanul de pe Aleea Platanului din Grădina Cișmigiu

14,50 euro x 10 x 10 x 29 = 42.500 euro

Atenție!!! în acest caz am următoarele mențiuni: (1) din câte știu eu acela este un Platanus occidentalis (platan american) care nu se mai produce în pepinierele din Europa și prin urmare pentru calcul am folosit prețul de catalog pentru Platanus x acerifolia; (2) arborele are în acest moment o circumferință de 380 cm.

ÎNTREBARE: cine ajută și acest biet platan cu o toaletare??? Și mă întreb asta pentru că de felul lui platanul are ramurile foarte casante încă din tinerețe, iar acesta este în mod evident destul de bătrân și, așa cum am tot auzit în ultima vreme, administrația publică este îngrijorată cu privire la siguranța utilizatorilor Grădinii Cișmigiu. Ca să nu aibă nimeni îndoieli referitoare la exemparul în discuție adaug imaginea de mai jos (da! platanul la care mă refer este arborele care are trunchiul poziționat în centrul imaginii):20160528_144030.jpg

2) pentru stejarul de pe Strada Horei intersecție cu Bulevadrul Ferdinand care este și unul dintre cei 110 arbori ocrotiți ai orașului

17,50 euro x 10 x 10 x 32 = 56.000 euro

Atenție!!! în acest caz am următoarele mențiuni: (1) o parte din rădăcinile arborelui au fost afectate de construirea unei benzinării, ceea ce se vede deja prin apariția de ramuri uscate în coroană; (2) arborele are în prezent o circumferință de 440 cm; (3) fără îngrijirile necesare valoarea arborelui o să scadă pe viitor, însă o posibilă ”toaletare” o să îi vină de hac definitiv!!!

De asemenea, ca să nu aibă nimeni îndoieli referitoare la exemparul în discuție adaug imaginea de mai jos:20150926_121240

3) pentru frasinul de la colțul străzii mele pentru ca nah! fiecare are traumele lui, nu? Dar și pentru faptul că dacă acest arbore nu face parte dintr-un parc sau nu este exemplar ocrotit asta nu înseamnă ca este lipsit de orice valoare

14,5o euro x 8 x 10 x 14 = 16.240 euro … înainte de ciumpăvire

14,5o euro x 3 x 10 x 14 = 6.090 euro … la ora actuală (diferență de 10.150 euro)

Arborele are o circumferință a trunchiului de 140 cm și pentru cine se întreabă arată acum precum în imaginea de mai jos (mă puteți crede pe cuvânt sau puteți căuta pe google, dar nu așa trebuie să arate coroana unui frasin la vârsta asta):

20160709_193232

Pentru cei care au curiozitatea de a afla valoarea unui arbore pun aici la un loc toate ”instrumentele” de care au nevoie:

1a) listă de prețuri – specii aranjate în ordine alfabetică după denumirea științifică

1b) listă de prețuri – specii aranjate în ordine alfabetică după denumirea populară

2) lista cu valorile pentru indicele valorii estetice și al stării de sănătate

3) indicele care vizează poziționarea în teritoriu care are una dintre următoarele valori: 10 – pentru un arbore amplasat în centrul orașului; 8 – pentru un arbore amplasat la periferia orașului; 6 – pentru un arbore amplasat în zone cu caracter rural

4) lista cu valorile pentru indicele referitor la dimenisunea trunchiului

În continuare, precizez faptul că în Frața există orașe care utilizează Metoda BEVA în forma ei simplă precum în exemplele date de mine mai sus și orașe care au rafinat modul de calcul într-o oarecare măsură. Personal cred că și în cazul Bucureștiului metoda ar putea suporta niște modificări (de exemplu adăugarea unui coeficient de corecție care să ia în calcul și costurile pentru transportul internațional având în vedere că în România nu prea există pepiniere care să aibă toate speciile la standarde ridicate și cel mai probabil, pentru replantările ce trebuie făcute în București, materialul dendrologic trebuie adus din alte țări), dar până una alta cred că poate să fie utilizată și așa. Măcar este mai logică și mai aproape de realitate față de metoda de evaluare folosită la noi în silvicultură și care ia în considerare valoarea economică a lemnului care poate să fie folosit în diverse scopuri în functie de calitate. Prin urmare, din punct de vedere silvic, majoritatea arborilor din Grădina Cișmigiu ar valora exact cât cantitatea de lemn pentru foc pe care o pot furniza pentru că de cherestea, la cât de afectat este lemnul de la interior, nici nu poate să fie vorba.

Pentru specialiștii care se vor grăbi să conteste această metodă de calcul mesajul meu este următorul: am rugămintea să transmiteți opiniile dumneavoastră argumentate direct Societății Franceze de Arboricultură (Société Française d’Arboriculture) care s-a ocupat de elaborarea Metodei BEVA împreună cu mai multe administrații publice din Franța. Zic ca nu are rost să vă străduiți să mă convingeți pe mine că metoda nu este valabilă ci mergeți direct la sursă. Ca să nu căutați foarte mult pe site-ul web al asociației pun aici și adresa lor de email: secretariat@sfa-asso.fr.

Un aspect care mi se pare extrem de important este faptul că metoda este recunoscută în Franța de companiile de asigurare și de instanțele judiciare.

În plus, conform unei fișe tehnice realizate de Societatea Franceză de Arboricultură (Société Française d’Arboriculture) și de Consiliul pentru Arhitectură, Urbanism și Mediu (Conseil d’Architecture, d’Urbanisme et de l’Environnement), aceasta este la ora actuală metoda cea mai utilizată de administrațiile publice din Franța. Cum spuneam, multe orașe folosesc această metodă de calcul în varianta ei simplă (ex. Nantes, Montpellier, Rouen, La Baule, etc.) sau au dezvoltat variante mai detaliate ale acesteia, adaptate nevoilor lor (ex. Paris, Marsilia, Lille, Besançon, Limoges, Comunitatea Urbană Lyon, Consiliul General Seine et Marne, Consiliul General Val de Marne, etc.).

Până în prezent am găsit această metodă de calcul prezentată în mai multe documente oficiale ale administrațiilor publice din Franța, câteva exemple în acest sens fiind:

Nantes – în acest caz metoda de calcul este descrisă în Planul Local de Urbanism al orașului;

Montpellier  – în acest caz metoda de calcul este prezentată în documentul Charte de l’arbre urbain = Carta arborelui urban;

La Baule – în acest caz metoda de calcul este prezentată într-un fisier aflat pe pagina web a primăriei;

La Chapelle-sur-Erdre – în acest caz metoda de calcul este descrisă în Planul Local de Urbanism al acestui oraș care face parte din zona Metropolitană Nantes;

Vandoeuvre – în acest caz metoda de calcul este prezentată în documentul Charte de l’arbre = Carta arborelui;

Metz – în acest caz pe pagina web a primăriei este prezentat un ”proces verbal pentru o infracțiune inițială” pentru deteriorarea unor arbori;

Conurbația Albigeois – în acest caz pe pagina web a zonei administrative Albigeois este prezentată o hotărâre a consiliului local prin care se aprobă această metodă de calcul ca mod de evaluare a pagubelor produse arborilor aflați pe domeniul public;

Rouen – în acest caz metoda de calcul este prezentată în documentul Charte de l’arbre urbain = Carta arborelui urban;

Marsilia – în acest caz pe pagina web a primăriei, în documentul Le Code de l’Arbre = Codul Arborelui, este prezentată o variantă a metodei de calcul care a fost adaptată la condițiile locale;

Brive – în acest caz pe pagina web a primăriei, în documentul Charte de l’arbre urbain = Carta arborelui urban, este prezentată o variantă a metodei de calcul care a fost rafinată pentru a se adapta mai bine la diferite ipostaze care pot fi constatate pe teren;

Departamentul Hauts-de-Seine – în acest caz, pe pagina web a acestei zone administrative care face parte din zona Metropolitană Paris, în cadrul documentului Guide de gestion contractuelle de l’Arbre des Hauts-de-Seine = Ghid pentru gestionarea contractuala a arborelui din Hauts-de-Seine, este prezentată o versiune a metodei de calcul care a fost rafinată pentru a se adapta mai bine la diferite ipostaze care pot fi constatate pe teren.

 

Este de reținut faptul că Metoda BEVA nu este prima modalitate de calcul care mi-a ieșit în cale și gata! m-am și atașat de ea. Eu caut de ceva timp o metodă de calcul care să ofere răspuns la întrebarea ”Cât valorează un arbore?”, dar care să poată să fie aplicată cu ușurință și în contextul local. Adică o metodă care să nu necesite (1) realizarea de măsurători speciale cu instrumente relativ costisitoare, (2) implicarea de specialiști cu o arie de expertiză foarte specifică sau (3) utilizarea de date care în mod normal nu pot să fie furnizate decât de administrația publică.

În cazul măsurătorilor speciale făcute arborilor mă refer la orice nu poate să fie măsurat cu o simplă ruletă. În privința specialiștilor cu arie de expertiză foarte specifică mă refer la orice persoană care pe lângă specia arborelui și starea evidentă de sănătate a acestuia poate să determine și alte caracteristici precum speranța de viață utilă, valoarea estetică, valoarea horticolă, valoarea ecologică, volumul lemnos, etc. Iar prin date ce trebuie furnizate de administrația publică înțeleg de exemplu costul anual pentru îngrijirea unui arbore.

Criterii în plus în căutarea mea au fost constituite de (A) utilizarea la scară largă a metodei într-o țară pe care noi o luăm ca exemplu în privința calității spațiilor verzi și (B) absența indicilor a căror determinare implică un ridicat grad de subiectivitate (precum valoarea estetică a unui arbore sau relația acestuia cu împrejurimile).

Dintre toate modalitățile de calcul identificate de mine până în acest moment pentru aflarea valorii unui arbore Metoda BEVA este cea care bifează toate criteriile menționate mai sus. Dar până a mă opri la aceasta am mai studiat și alte variante.

Una dintre primele metode de calcul găsite de mine este cea descrisă în Ghidul pentru evaluarea plantelor (Guide for Plant Appraisal) elaborat de Consiliul Evaluatorilor de Arbori și Peisaje (Council of Tree and Landscape Appraisers) și publicat de Societatea Internațională de Arboricultură (International Society of Arboriculture) din SUA. Deși este de departe una dintre cele mai complexe modalități de calcul, aceasta nu poate să fie utilizată în acest moment în România deoarece necesită, între altele, cunoașterea pentru fiecare specie a costurilor de înlocuire pentru cel mai mare exemplar ce poate să fie transplantat dintr-o pepinieră din zonă. Ori în România există foarte puține (spre zero) pepiniere care să ofere material dendrologic de mari dimensiuni, iar pepinierele existente nu acoperă nici măcar jumătate din întreaga paletă de specii prezente în București de exemplu. Prin urmare acest cost nu poate să fie determinat fapt ce face ca metoda să nu se poată aplica cu adevărat la noi. În plus, această modalitate de calcul pentru valoarea unui arbore implică și utilizarea unui coeficient alocat fiecărei specii în funcție de caracteristicile fizice, raritate și gradul de dificultate cu privire la înmulțirea și dezvoltarea acelei specii în pepinieră. Tabelul elaborat de Consiliul Evaluatorilor de Arbori și Peisaje se raportează la speciile prezente în SUA și nu poate fi luat în considerare pentru țara noastră deoarece profilul vegetal de aici este foarte diferit. De exemplu, unele specii considerate la noi exotice (alohtone) sunt native în SUA, prin urmare gradul de raritate este diferit.

Dintre metodele de calcul pentru valoarea arborilor analizate de mine, aș mai menționa:

… metoda CAVAT (Capital Asset Value for Amenity Trees = într-o traducere aproximativă ”determinarea valorii arborilor de agrement”) dezvoltată în Anglia, dar care am considerat că nu poate să fie aplicată la noi deoarece implică, între altele, determinarea valorii sociale, determinarea modului în care specia și respectiv exemplarul de arbore analizat se potrivesc cu spațiul în care planta este inserată, determinarea modului în care funcționează din punct de vedere biologic arborele precum și a speranței de viață utilă;

… metoda Helliwell dezvoltată tot în Anglia în ideea de a calcula valoarea unui arbore independent de costurile generate de întreținerea acestuia sau de înlocuirea sa, dar pe care am considerat-o nepotrivită pentru România deoarece necesită implicarea unor specialiști care pot determina (între altele) speranța de viață utilă, importanța poziționării arborelui în cadrul peisajului și relația cu împrejurimile, toți acești factori fiind în final corelați cu efectul pe care arborele îl are asupra creșterii valorii unei proprietăți (aspect pentru care în țara noastră nu există nici măcar studii, astfel că de date certe nici nu poate să fie vorba);

… metoda Burnley dezvoltată de Colegiul Victorian de Agricultură și Arboricultură din Australia ca alternativă la alte metode recunoscute la nivel internațional (precum cele menționate mai sus) care s-au dovedit a fi nepotrivite în raport cu profilul vegetal australian, pe care însă am considerat-o nepotrivită pentru contextul nostru deoarece necesită determinarea cât mai exactă a volumului unui arbore (în metri cubi), a speranței de viață utilă și a măsurii în care exemplarul analizat se potrivește sau nu cu spațiul unde este amplasat.

Cam atât în mare despre metodele de calcul pentru aflarea valorii unui arbore care ”plutesc” la nivel internațional …

În altă ordine de idei, pentru ca am tot pomenit de standarde pentru materialul dendrologic (= material săditor = arbori de diferite vârste și mărimi care sunt luați din pepinieră pentru a fi plantați într-o amenajare) adaug aici două tabele, respectiv: (1) standarde pentru specii foioase și (2) standarde pentru specii sempervirescente. Trebuie menționat faptul că diferența cu privire la dimensiuni se reflectă întotdeauna în prețul plantelor. Cu cât o plantă este mai mare cu atât înseamnă ca a petrecut mai mult timp în pepinieră. Cu cât a petrecut mai mult timp în pepinieră cu atât costurile de întreținere sunt mai mari, plus ca ea ține si terenul ocupat și, cum spuneam, asta are impact direct asupra prețului final al plantei. Pe de altă parte, în spațiul public urban nu se poate planta orice nuia pentru că nu prea are șanse să supraviețuiască dintr-o mulțime de motive (în București pot fi văzute multe ”bețe” rupte mai ales în aliniamente, respectiv bani dați degeaba pe un standard inferior). Și ca să fie clar cum arată lucrurile din perspectiva pepinierelor în ceea ce privește costurile în funcție de fiecare standard inserez aici prețurile din catalogul Lorberg pentru stejar (Quercus robur) și pentru pinul de pădure (Pinus sylvestris).

Nu în ultimul rând, fac și următoarele precizări cu privire la lista de prețuri pentru speciile de arbori:

(A) întrucât în România nu există la modul real pepiniere care să furnizeze material dendrologic pentru o paletă atât de vastă de specii și mai ales la standardele utilizate de metoda BEVA, pentru realizarea listei am utilizat prețurile menționate în cataloagele a două pepiniere importante din Europa, respectiv: (1) Lorberg – o renumită pepinieră din Germania, cu o vechime de 173 de ani și o suprafață totala de producție de 800 de hectare, de unde se aduc în prezent multe dintre plantele puse în vânzare în zona Bucureștiului și (2) Bruns – o altă pepinieră importantă din Germania cu o vechime de 140 de ani și o suprafață de 500 de hectare, care este unul dintre principalii sponsori ai evenimentelor și acțiunilor International Federation of Landscape Architects, European Region (spre comparație menționez faptul că una dintre pepinierele importante de la noi – SILVA PERILAND – are o suprafață de 25 de hectare și produce, alături de arbori pentru amenajări urbane, și material forestier pentru realizarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare în domeniul silvic, perdele forestiere și plantații pentru combaterea eroziunii solului (pentru care standardele sunt inferioare celor prevăzute de Metoda BEVA);

(B) în cazul în care ambele pepiniere au în vânzare același standard pentru o anumită specie am ales prețul cel mai mic (ca să respect ”obiceiul” licitațiilor din România);

(C) mențiunile din rubrica ”Catalog pepinieră” făcute cu roșu în lista de prețuri semnalează faptul că în cazul acelor specii nu am găsit standardul specificat de metoda BEVA și am ales prețul pentru un standard cât mai apropiat sau cât mai asemănător din punct de vedere al altor specificații tehnice;

(D) prețurile se referă în cazul tututor speciilor la arbori cu un singur trunchi (chiar și în cazul celor care au uzual creșteri multi-tulpinale);

(E) specia Maclura pomifera (maclură) nu se produce în pepinierele menționate mai sus, însă, întrucât în multe plantații din București (precum masivele din Parcul Herăstrău) această specie are o pondere foarte mare, am căutat un preț la alte pepiniere și l-am ales pe cel menționat de BOMEN Online;

(F) o serie de specii care sunt foarte greu de produs în Europa și care sunt foarte rare pentru acest areal au prețuri extrem de mari pentru standardele menționate de Metoda BEVA și menționez aici specia Cladrastis lutea (arborele cu lemn galben) în cazul căreia cunosc un singur exemplar plantat în București – în Grădina Cișmigiu!!! – specie care are un preț de catalog de 1.600 euro (față de tei de exemplu care are un preț de 145 euro);

(G) pentru o serie de alte specii întâlnite în București la ora actuală nu am găsit prețuri în cataloagele pepinierelor deoarece acestea nu produc material dendrologic de acel tip; menționez aici ca exemple Platanus occidentalis (platan american) și Diospyros kaki (curmal japonez) care fac în prezent parte din amenajarea Grădinii Cișmigiu (astfel, înlocuirea exemplarelor defrișate care fac parte din speciile respective nu se poate realiza cu esențe echivalente oricât de multă bunăvoință ar avea cineva!!! asta apropo de menținerea caracterului amenajării);

(H) până în prezent nu am găsit prețuri pentru Fraxinus excelsior var. monophylla (frasin cu frunză simplă) în cataloagele pepinierelor cunoscute de mine și nici căutând pe google; menționez faptul că această varietate de frasin a fost utilizată pentru a realiza multe dintre aliniamentele din centrul și din sudul Bucureștiului (ceea ce, de asemenea, înseamnă că refacerea acestor aliniamente nu se poate face cu exemplare aparținănd aceleiași varietăți);

(I) lista de prețuri nu include specii pomicole (arbori fructiferi) pentru care standardele materialului dendrologic sunt diferite (adică adaptate mai degrabă pentru realizarea unor livezi de producție);

(J) prețurile reflectă în sine și cât de obișnuită sau rară este o specie pentru arealul european, precum și ușurința sau greutatea cu care aceasta poate să fie reprodusă în pepinieră.

Am mai zis-o și am să o mai spun:

”TOALETĂRILE” NU EXISTĂ din punct de vedere profesional!!!

”TOALETĂRILE” sunt chestiile alea care mutilează arborii și nu aduc nici un beneficiu locuitorilor orașului, ci din contră ne costă pe noi toți enorm! Și de data asta nu vorbesc doar de bani …

 

Advertisements
Tagged with: , , , , , , , , ,
Posted in vegetație

Aliniamentul din Herastrau la 1 iulie 2016

La întrebarea unui coleg cu privire la situația aliniamentul din Herăstrău care a fost tăiat în februarie 2012, m-am hotărât să trec azi scurt pe acolo. Scopul a fost acela de a verifica ce s-a mai întâmplat între timp și de a documenta foto diverse aspecte.

Reamintesc faptul că, înainte de ”toaletarea” aliniamentului, forma arborilor era aceasta:Adi Jinga 2-2009

sursă imagine: Adi Jinga

Aliniamentul arată la 1 iulie 2016 asa:20160701_141707

Țin minte că, pe vremea când aliniamentul nu fusese ciumpăvit, de când coborai din bus-ul RATB în stația de la Arcul de Triumf, te lovea o boare de răcoare. Acum poate să stea toata lumea liniștită pentru ca se poate face plajă. Deși nu stiu câți doritori există pentru că în proporție de 99,99 % singurii care foloseau aleea centrală azi erau bicicliștii și doi polițiști călare.20160701_141803_crop20160701_14331820160701_143246.jpg

Și mai este o veste bună: zonele cu gazon din jurul arborilor sunt adăpostite la umbră! Majoritatea băncilor nu sunt. Aleea centrală nu este. Dar gazonul stă perfect din acest punct de vedere.20160701_142921.jpg

Chiar când au trecut pe lângă mine, una dintre doamnele din imaginea de mai sus îi spunea prietenei sale: ”Nu știu de ce mi-o fi așa urât în ultimul timp să mai trec prin parcul asta!” … Chiar așa! Oare de ce??

Mă rog, se poate ca în curând și aleea centrală să se mute pe gazon pentru ca, deh! bucureșteanul va căuta și el umbra dacă tot a ajuns în parc. 20160701_141911_corp

Cam atât pe scurt din punct de vedere al confortului în utilizare – cum i se spune la chestia aia când te simți bine în spațiul public în limbajul de specialitate de prin alte țări.

 

Acum, din punct de vedere arbori și a lor toaletare:

Din 2012 și până acum au fost tăiați deja 6 arbori (cel mai probabil pentru că se uscaseră), iar unora încă nu le-au fost extrase rădăcinile, astfel că lemnul putrezit găzduiește deja o multime de boli și dăunători care ajută ori vor ajuta în curând și arborii din jur sa aibă probleme (mai mari decât cele pe care le au deja).20160701_142650

Un arbore este complet uscat și aparent, față de ramurile tăiate în 2014, nu reprezintă un pericol pentru cei care trec pe această alee. În caz contrar mă gândesc ca cineva s-ar sesiza și în loc să se taie arbori sănătoși de prin oraș s-ar aduce cu o drujbă și până în Herăstrău.20160701_141759.jpg

Încă trei arbori din acest aliniament sunt în situația în care cel mai probabil nu mai apucă primăvara viitoare.20160701_14191020160701_14201720160701_142116

Așadar 10 arbori dispăruți, uscați sau aflați într-o situație ireversibilă. Da! Pierderile au ponderea pe care ar putea să o anticipeze orice specialist penrtu următorii 2 ani după o intervenție atât de agresivă și de neprofesională.

Acum pentru ansamblul arborilor din acest aliniament este nevoie de mai mult timp de studiu decât o trecere îm fugă pe aleea principală. Dar semnele sunt acolo și se pot citi și interpreta foarte ușor dacă ai idee la ce te uiți. Și dau în cele ce urmează un exemplu pe care de regulă îl pot înțelege specialiștii și pot aprecia cât de gravă este situația fiecărui exemplar în parte. Menționez că în imagine sunt prezente două dintre semnele caracteristice exprimate de ”limbajul arborilor” (nu! această sintagmă nu face referire la momente în care te-ar apuca brusc să auzi voci ci la modul în care arborele exprimă la exterior problemele de la interior).20160701_143203.jpg

Cât privește capacitatea arborilor de a-și cicatriza rănile înainte de instalarea descompunerii lucrurile stau foarte prost. De exemplu, stejarul din imaginea de mai jos abia a avut timp să acopere câțiva centimetri din secțiunea tăieturii (vezi țesutul mai deschis la culoare format pe rană, către dreapta imaginii). Către stânga imaginii se poate observa faptul că arborele nu a început să cicatrizeze rana pe acea zonă pentru că unghiul de tăiere a dus la secționarea ramurii peste nivelul țesutului care produce calusarea (cicatrizarea rănii).20160701_141855

Și cazurile de acest fel sunt nenumărate. Mai adaug aici încă două exemple din multele observate de mine pe 1 iulie 2016.20160701_14345420160701_143602

Și ciupercile s-au instalat peste tot. Ciupercile – adică acei indicatori pentru începutul sfârșitului.20160701_143340_crop20160701_142723_crop

În imaginea de mai sus, în stânga rănii necicatrizate pe care s-a așezat o ciupercă se poate vedea un cerculeț de un gri mai deschis. Aceea este cicatricea care acoperă o rană generată de tăierea unei ramuri pe vremea când lucrurile se făceau cu cap și nu apăruse ”toaletarea”. Dimensiunea redusă a rănii a permis arborelui să o cicatrizeze înainte ca lemnul fie atacat de dăunători și să se descompună. În plus, ramura a fost tăiată din raționamente care țin de formarea coroanei. Această ramură se afla mult prea aproape de alte două ramuri (cea unde acum este ciuperca și cea de mai sus unde a rămas un cvasi-ciot) și a fost suprimată pentru a balansa forma coroanei.

O dovată a faptului că și altcineva în afară de mine mai gândește că aliniamentul este pe ducă este faptul că deja între arborii din aliniament au început să fie plantați alții tineri. Dacă lucrările de ”toaletare” sunt așa de benefice unui arbore și în plus atât de bine realizate în cazul acestui aliniament (cum se straduie să îmi explice zilele acestea foarte mulți ”comentatori” cărora nu le cunosc experiența profesională în legătură cu subiectul) cred că pot să mă întreb în mod legitim: de ce a simțit nevoia administrația publică să mai facă niște cheltuieli în plus? De ce dublează un aliniament viabil?

Din păcate standardul de pepinieră al materialului săditor utilizat pentru realizarea noilor plantari este penibil pentru o intervenție de refacere a unui aliniament al unui monument istoric Clasa A cum este cazul Herastrăului. În cazul speciei alese pentru noile plantații, cu standardul acesta este posibil ca măcar copiii nepoților mei să mai ajungă să vadă în Herăstrău un aliniament de genul celui tăiat în 2014. În plus, calitatea materialului săditor și probabil și a lucrărilor de întreținere sunt atât de proaste încât mulți dintre arborii nou introduși sunt deja uscați la ora actuală.20160701_14331920160701_142116_crop20160701_14262420160701_14263320160701_142858

În cazul acestui aliniamet m-a ”distrat” și faptul că am observat că arborelui uscat i se dăduse cu mastic pe răni (cel mai probabil în momentul toaletării). Mastic – adică substanța aia de cicatrizare despre care de câteva zile îmi povestesc (ca și când eu nu am auzit niciodată de ea) o serie de binevitori de pe facebook (care vor să mă lumineze cumva și pe mine, nu?!) că are super-puteri și care face minuni și arborii doar de aceasta au nevoie ca să simtă că sunt la SPA în loc de faptul că au fost căsăpiți. Mastic – despre care eu știu că în alte țări nu se mai folosește pentru că de fapt împiedică cicatrizarea corectă a rănilor. Ei, iată domnilor! Arborele asta nu a știut să citească specificațiile de pe ambalajul masticului!20160701_143518_crop

Spre comparație cu ce ar trebui să se întâmple cu un aliniament din punct de vedere gestionare și cum ar trebui să funcționeze acesta indiferent ce tăieri îi sunt aplicate adaug o imagine cu Aleea Haüy din Jardine des Plantes (Paris). Deși în acest caz este vorba de o altă specie folosită în aliniament, el funcționează la fel cum funcționa și cel din Herăstrău înainte de ”toaletarea” din 2014. Cea mai mare parte a volumului coroanei este concentrat către vârful acesteia pentru a permite generarea unui volum cât mai mare de aer rece, iar rolul aliniamentului este acela de umbri aleea pe care o însoțește, oferind astfel  confort utilizatorilor.

44a4f2f5-f6d4-406e-9321-d0f463e913b4

Iar cu privire la standardul de pepinieră al materialului săditor care se utilizează pentru realizarea de amenajări importante ale orașului adaug câteva imagini din Berlin – zona Bundestag. Pe lângă dimensiunea plantelor, imaginile prezintă și sistemul de udare slow release watering bag care se folosește în străinătate pentru alimentarea cu apă a arborilor nou plantați. Acest sistem înlocuiește sistemul de udare prin aspersiune sau pe cel de udare prin picurare, care sunt folosite de regulă în România. Străinii aleg acest sistem pentru udarea arborilor deoarece:

… nu consumă resurse fără a fi capabil să direcționeze apa acolo unde arborele are nevoie, fiind cunoscut faptul că la udarea prin aspersiune apa de regulă se împrăștie și se evaporă până a putea fi  absorbită de pământul din zona rădăcinilor (pentru ca da! arborii nu sunt gazon!)

… pot fi controlate foarte strict, acolo unde este cazul, adaosurile de substanțe nutritive

… sacii pot fi reutilizați pentru alți arbori după finalizarea sesiunii de udare (pentru ca da! arborii nu au nevoie de o udare permanentă ci de sesiuni în care se aplică cote de udare stabilite în funcție de specie, dimensiuni, precipitațiile dintr-o anumită perioadă, etc.)

20150601_13420020150601_13312920150601_13325320150601_13444020150601_13310620150601_134944

Imaginea de mai sus prezintă dispozitivul care măsoară cota de udare aplicată, aportul de apă nefiind lăsat niciodată la aprecierea ”ochiometrica” a persoanei care face udarea propriu-zisă.

Nu am absolut nici o informație cu privire la modul în care au fost udați arborii nou plantați în aliniamentul din Herăstrău, dar m-aș încumeta să spun că nu au mai văzut o cană de apă de la plantare (cu excepția precipitațiilor desigur). Și aș mai emite o părere: nimeni nu a stabilit o cotă de udare de care aceștia au nevoie.

Cam atât despre aliniamentul din Herăstrau la 1 iulie 2016 …

Tagged with: , , , , , ,
Posted in vegetație

A toaleta sau a nu toaleta … aceasta e întrebarea, nu?!

Toaletare! Toaletare! Toaletare! … Asta aud de câteva zile continuu în jurul meu. Despre toaletare sunt întrebată permanent. Este corect cum se face? Este corect să se facă în perioada asta? Ce trebuie făcut pentru ca toaletarea să fie corectă?

Păi, din punct de vedere al tuturor celor învățate de mine și al tuturor cărților de specialitate care mi-au trecut prin mână până acum TOALETAREA NU EXISTĂ! Specialiștii se încăpățânează să menționeze în cărțile scrise de ei doar tăierile de formare, tăierile de întreținere și tăierile de regenerare. Și doar pe acestea le-am pus în practică și în școală și după ce am început să profesez. Atât!!! Și atunci?! De unde să știu eu dacă toaletările se fac corect? Eu nu am ajuns încă la acele materiale de specialitate în care este descrisă toaletarea! Și nici nu am avut șansa să întâlnesc specialiști în toaletare! Mă poate ajuta cineva???

Mă gândesc că eu nu am aflat detalii despre toaletări pentru că mă informez din surse depășite. Poate am învățat eu ce trebuie să faci când ajungi cu foarfeca sau fierăstrăul prin coroana unui arbore de la profi care nu prea erau la curent cu tehnicile moderne din domeniu. [Profi care nici măcar nu m-au învățat cum să pornesc o drujba! Ce să mai vorbim de o toaletare??!] Dar pe cuvântul meu: vreau să mă documentez cu privire la toaletare! Vreau să pot răspune cui mă întreabă dacă acestea sunt sau nu corect realizate în București. Așa că daca aveți idee de materiale de specialitate cu privire la subiect am marea rugăminte să nu ezitați să mă contactați!!!  De asemenea, dacă din întâmplare cunoașteți un specialist în toaletări vă rog foarte mult să mă puneți în contact cu el!!! [Mulțumesc anticipat!]

Pentru că vreau cu orice chip să înteleg ce sunt toaletările, în lipsă de alte informații, am pornit și eu de la bază. M-am uitat ca tot omul în DEX. Am aflat că ”a toaleta” este echivalent cu ”a(-și) face toaleta”. Bun! Asta evident nu m-a lămurit foarte mult prin urmare m-am uitat și la ”toaletă”. Am trecut lejer peste ”mobilă cu oglindă și dulăpioare” și peste ”îmbrăcăminte femeiască” și am ajuns la ”faptul de a se găti, de a se dichisi”. M-am gândit că varianta asta din urmă nu se aplică pentru că e implicat reflexivul și până acum nu am întâlnit nici un arbore care să aibă capacitatea de a se dichisi pe sine. Am găsit apoi ”a curăța, a face mai estetic”. Asta trebuie să fie, zic!

Apoi  m-am gândit să mă uit prin pozele cu arbori pe care eu ii consideram ciumpăviți, strânse de-a lungul timpului , cu scopul precis de a identifica modul în care a fost implementat acest ”a curăța, a face mai estetic” cu ocazia toaletării.

Primul gând: arborele de la colțul străzii mele! De curățat nu poate să fie vorba pentru că înainte să fie toaletat avea o coroană verde și globuloasă la care mă minunam eu de fiecare dată când stateam și așteptam 300-le în stația de vis-a-vis. Nici mai estetic nu poate nimeni să mă convingă că l-a făcut toaletarea pentru că el arăta acum o lună așa:20160421_141859_cropUrmătoarea idee: aliniamentul de stejari roșii de la intrarea în Herăstrău dinspre Arcul de Triumf. De curățat (în 2014 când s-a petrecut toaletarea) nu era cazul pentru că era o catedrală verde. Pericolul să îți treacă un avion prin față cred ca era mai mare decât să te pomenești cu o ramură în cap. Pentru readucere aminte avem imaginea de mai jos:Adi Jinga 2-2009sursă imagine: Adi Jinga

Estetic?! Cine? Când? Cum? Dacă mă poate ajuta cineva să înțeleg cum a fost făcut ”mai estetic” acest aliniament prin toaletare rog din nou să nu ezitați să mă luminați!23d38623-6334-4235-b509-177b84bbc489sursă imagine: Mihai Culescu

Îmi mai vine în minte un arbore pe care l-am văzut zilele trecute pe o stradă din cartierul în care stau. Mărturisesc sincer că nu știu dacă atunci când a fost toaletat a fost în fapt curățat, dar cu siguranță la estetică stă brici! Clar!20160629_173902

[Dacă cineva (de exemplu ADP-ul) este interesat de siguranța populației menționez faptul că acest arbore se află la intersecția Străzii Nicolae Ionescu cu Intrarea Eliza Zamfirescu Leonida și nu o să mai stea mult timp în picioare].

Până una alta cred ca sunt pe o pistă greșită pentru că nu înțeleg cum toaletarea este făcută în București pentru ”a curăța, a face mai estetic” un arbore.

Dar voi continua să investighez subiectul. Sper să primesc și ajutor. Poate am noroc și mă ajută chiar specialiștii care se ocupă cu făcut toaletările din București. Mă interesează să aflu în primul rând o definiție și niște principii sau reguli cu privire la toaletare. Dacă mi se pot arăta practic și avantajele în cazul arborilor peste care au trecut măcar 5 ani de la toaletare pot să mă declar pe deplin mulțumită.

În privința definiției și a principiilor mă refer la echivalentul celor pe care le-am învățat eu în școală cu privire la intervențiile care vizează coroana arborilor.

… definiție, respectiv: Tăierile de formare, întreținere și regenerare aplicate în coronamentul arborilor sunt operații tehnice care au ca scop reducerea sau suprimarea elementelor care compun coroana (șarpante, crengi, ramuri) realizate pentru a îmbunătăți aspectul sau viabilitatea plantelor.

… principii generale, respectiv:

I. Tăierile aplicate în coroanele arborilor se fac diferențiat în funcție de particularitățile speciei din care provin, ținând cont de:

a) apartenența speciei la Subîncrengătură (Gymnospermae sau Angiospermae)

b) tipul de ramificație a coroanei;

c) mod de dispunere a mugurilor pe lujeri,

d) capacitate de recuperare în urma intervențiilor de tăiere;

e) capacitate de lăstărire și drajonare ca răspuns la diferite tipuri de tăieri,

f) poziționarea acumulărilor de substanțe de rezervă în interiorul arborelui.

 

II. Tăierile aplicate coroanelor arborilor se fac respectând următoarele:

a) sunt realizate doar cu scopul de a păstra sau îmbunătății integritatea arborelui, ținând cont de sistemul de apărare al acestuia;

b) au în vedere conservarea caracteristicilor fiecărui exemplar (capacitate de umbrire, volum foliar cu rol în absorbția dioxidului de carbon, în eliberarea oxigenului în atmosferă și în reținerea noxelor și pulberilor, valoare socială, valoare estetică, valoare istorică, valoare economică);

c) nu sunt realizate NICIODATĂ cu scopul de a îmbunătăți recepția TV-satelit, de mări gradul de însorire a unor imobile sau grădini, de a atenua problemele sezoniere sau naturale (căderi de frunze, de semințe, de fructe, de polen) sau pentru a permite accesul vehiculelor supradimensionate sau cu gabarit depășit;

d) sunt aplicate cazuistic, în funcție de contextul și de caracteristicile fiecărui exemplar;

e) sunt realizate cu ajutorul unor echipamente adecvate care să permită menținerea integrității arborilor;

f) pentru realizarea tăierilor se utilizează numai unelte bine ascuțite și cu lame inoxidabile;

g) intervențiile efectuate la partea inferioară a coronamentului sunt realizate de pe sol, fără a implica trunchiul arborelui (prin urcare sau sprijinire propriu-zisă);

h) intervențiile care vizează partea superioară a coronamentului, aflată peste cota accesibilă de la nivelul solului, sunt efectuate cu utilizarea de mașini și utilaje prevăzute cu nacelă pentru accesul la șarpante / ramuri / crengi, fără a implica trunchiul arborelui (prin urcare sau sprijinire propriu-zisă)

i) sunt realizate de personal calificat și sunt supervizate de specialiști.

 

… principii particulare, respectiv:

1. Pentru tăierile de formare

a) sunt intervenții care au rolul de a echilibra creșterea arborilor după stabilizarea la locul de plantare (minim doi ani de la plantare);

b) se aplică cu precădere arborilor foioși;

c) au în vedere suprimarea ramurilor duble, a ramurilor apropiate sau prea numeroase, corectarea orientării unor ramuri, asigurarea dominanței axului prin scurtarea ramurilor care îl concurează (în cazul speciilor care au coroane cu ax);

d) respectă forma naturală de creștere a fiecărei specii;

c) vizează doar îndepărtarea ramurilor și a crengilor susținute de acestea;

d) nu implică niciodată tăierea șarpantelor;

e) în cazul speciilor rășinoase se aplică numai pe lemnul tânăr (creșteri de un an);

f) se aplică succesiv, pe parcursul mai multor ani, în funcție de rezultatele vizate;

g) implică reducerea a cel mult 30% din volumul coroanei în cadrul unei etape de intervenție;

h) pot fi utilizate la formarea coroanelor geometrice (de regulă în procesul de restaurare a unor grădini sau parcuri istorice de factură clasică).

 

2. Pentru tăierile de întreținere

a) au rolul de a menține integritatea arborelui și vizează cu precădere suprimarea ramurilor moarte sau parțial uscate, a lujerilor lacomi de pe trunchi și ramuri, eliminarea drajonilor și scurtarea ramurile rupte;

b) au întotdeauna un caracter rațional, urmărind să nu creeze porți de intrare pentru microorganisme patogene și să mențină echilibrul fiziologic al arborilor;

c) sunt aplicate și pentru înălțarea coroanei față de nivelul solului (elagare), stimularea creșterii vârfului, refacerea vârfului în caz de distrugere și limitarea creșterii impusă de anumiți factori de constrângere (apropierea de clădiri, instalații aeriene și alte elemente prezente în cadrul urban);

d) pentru arbori sănătoși și bine adaptați la mediu, tăierile de întreținere se realizează la intervale de 5-10 ani în funcție de necesitățile stabilite de specialiști.

 

3. Pentru tăierile de regenerare

a) au rolul de a stopa sau încetini declinului natural al vegetației (atingerea perioadei de bătrânețe) sau de cel generat de o îngrijire necorespunzătoare, de degradări cauzate de depunerile de zăpadă, de furtuni, descărcări electrice și de activitatea omului;

b) au un caracter mai sever (față de tăierile de formare sau de întreținere) care vizează însă reactivarea creșterii arborelui și refacerea coroanei;

c) se aplică numai arborilor foioși;

d) se aplică în etape succesive pe o durată totală de 4-5 ani, conform unui program bine stabilit.

 

Cum spuneam, aș vrea să aflu echivalentul celor de mai sus pentru toaletare. Și da! exact la fel de tehnice mă aștept să fie explicațiile cu privire la toaletare!

 

În final menționez că m-am gândit la un moment dat și la faptul că toaletarea ar putea să fie sinonimă cu una dintre intervențiile specificate mai sus (de formare / de întreținere / de regenerare), dar modul în care este ea aplicată în teren la ora actuală neagă toate principiile cunoscute de mine. Așa că această variantă se exclude!

 

 

Tagged with: , , , , , , ,
Posted in vegetație

Arborii ocrotiți din București

De ani de zile aud vorbindu-se în jurul meu de lista arborilor ocrotiți din București. Pentru că mă interesează orice informație referitoare la arborii din mediul urban în general și la cei ”găzduiți” de orașul  în care trăisc în mod special am început să caut această enigmatică listă.

Potrivit zvonurilor auzite, această bază de date a fost realizată de reprezentanți ai Academiei Romane, motiv pentru care atunci când am întâlnit în cercetările mele lista arborilor ocrotiți din București de pe site-ul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANMP) am considerat că nu este ceea ce căutam de fapt. Și asta pentru simplul motiv că acest document cuprinde doar o înșiruire de specii corelate mai mult sau mai puțin cu niște adrese și cu o serie de observații timide care nu au nici o legatură cu ce am descoperit din facultate și până acum că ar trebui să însemne analiza unor arbori.

Mă rog, pe lângă conținutul sărăcăcios din punct de vedere al calității informației, am fost indusă în eroare și de alte aspecte care ridică semne de întrebare cu privire la competențele care au stat la baza elaborării documentului. Mă refer în acest caz la faptul că o serie de denumiri de specii sunt scrise greșit (de exemplu Magnolia soulangiana în loc de Magnolia x soulangeana – unde x-ul face precizarea că este vorba de un hibrid – sau Sequoia giganteia în loc de Sequoia gigantea – pentru cei care cunosc modul în care sunt generate denumirile științifice ale plantelor acest lucru echivalează cu zgomotul provocat de zgâriatul tablei de scris de la școală cu unghiile), precum și folosirea unor sintagme de genul Tilia sp. și Prunus species care implică faptul că specia nu a putut fi identificată cu siguranță (pentru cei care nu știu: acest lucru nu are voie să se întâmple în materialele de specialitate de acest gen).

Între timp am reușit să mă lămuresc și DA! aceasta este celebra listă pe care o căutam.

Doar că mie o astfel de listă, generată cel mai probabil în Word, nu îmi spune mare lucru pentru că nu pot aplica filtre de căutare pentru diverse criterii. Așadar, nu pot afla rapid câți arbori foioși și câți arbori sempervirescenți sunt ocrotiți în București – aspect esențial dacă trebuie calculate de exemplu costurile de întreținere (exact! pentru că speciile foioase și cele sempervirescente nu se îngrijesc la fel!). De asemenea, nu sunt înglobate informații cu privire la accesibilitate: pot sa merg cu nepoata mea de mână să îi arăt un anumit arbore protejat? Este acel arbore înglobat într-un spațiu public? Este într-un parc sau pe stradă? Sau este în curtea cuiva? Desigur, dacă trecem cu vederea posibilitatea de instruire a membrilor mai tineri ai familiei, rămâne încă de rezolvat problema accesului la respectivii arbori ocrotiți pentru a-i ține sub observație și îngriji atunci când este cazul (exact! din nou gestionarea nu ne dă pace!).

În acest sens, util ar fi ca această bază de date să fie corelată și cu un plan. Pentru că dacă tot am ieșit pe teren ca să tai ramurile uscate ale arborilor ocrotiți, ar fi bine să nu alerg în lungul și în latul Bucureștiului după fiecare stejar în parte și când termin să o iau de la capăt cu magnoliile. Mai eficient ar fi să mă concentrez pe exemplare aflate în aceeași zonă, indiferent de specia din care acestea fac parte.

Cum intenția mea este să fac un mini-registru verde al arborilor ocrotiți, din care să reiasă ce elemente trebuie analizate în mod esențial la un arbore și la ce folosesc respectivele informații în procesul de generare a unui program de gestionare coerent, am purces* la reorganizarea informațiilor furnizate de lista realizată în aprilie 2009 nu se știe de către cine și după ce criterii ci doar că poate să fie găsită pe site-ul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului. (*la acest proiect lucrez împreună cu Mihai Culescu – fratele meu și respectiv celălalt peisagist din familia Culescu :D)

Până în prezent, am înregistrat într-o bază de date toate informațiile din lista arborilor ocrotiți după mai multe criterii și categorii și am generat o hartă care arată unde este poziționat fiecare exemplar. Este de menționat faptul că pentru verificarea poziționării am utilizat funcțiunea Street View a Google Maps, iar acolo unde nu am reușit să identificăm cu siguranță locul unde se află arborele am pus marcajul pe un element construit pentru a sublinia faptul ca nu aceea este poziția reală a exemplarului (de exemplu pentru exemplarul de magnolie – Magnolia x soulangeana – din Parcul Circului, căruia i-am atribuit codul 2AMa001f, marcajul  este pus chiar pe clădirea Circului).

Printre materialele rezultate până acum în cadrul acestui demers se află lista Arborilor ocrotiți din București generată în mai 2016, numită de noi AoB.01 (versiunea Excel: AoB.01 – mai 2016 – xls, versiunea pdf: AoB.01 – mai 2016 – pdf) și o hartă online ce înglobează exemplarele protejate în funcție de sectorul în care se află și de tipul acestora, respectiv foioase sau sempervirescente.

Legendă pentru marcajele din harta online AoB.01

2016-06-03_legenda sectoare_crop

Câteva aspecte esențiale cu privire la arbori ocrotiți din București care se pot desprinde după simpla reorganizare a informațiilor din lista de pe site-ul ANMP:

1)  între arborii ocrotiți predomină exemplarele de platan hibrid (Platanus x acerifolia), urmate la mare distanță de cele de magnolie hibrid (Magnolia x soulangeana) sau stejar (Quercus robur);

Ponderea speciilor în cadrul arborilor ocrotiți din București

2016-05-27_pondere sp_crop

2) predomină speciile foioase, care reprezintă mai mult de trei sferturi din totalul efectivului vegetal ocrotit (ceea ce face sens având în vedere condițiile pedo-staționale de la nivelul Bucureștiului);

Raportul specii foioase / specii sempervirescente în cazul arborilor ocrotiți din București2016-06-03_foiosi_rasinosi_crop

3) peste 2/3 dintre arborii protejați se află pe proprietăți private și doar aproximativ un sfert dintre aceștia sunt accesibili publicului larg (adică sunt amplasați în parcuri sau pe străzi);

Poziționarea arborilor ocrotiți în raport cu tipul de proprietate a terenului

2016-06-03_tip spatiu_crop

 

 

 

 

 

 

4) aproximativ 3/4 dintre arborii protejați aparțin unor specii exotice, respectiv doar 27% dintre exemplarele protejate aparțin florei specifice arealului în care se încadrează Municipiul București;

Raportul specii exotice / specii indigene în cazul arborilor ocrotiți din București

2016-06-03_loco si exo_crop.jpg

5) cea mai mare parte a arborilor protejați (aproximativ 2/3) sunt amplasați în Sectoarele 1 și 5, aspect care trebuie corelat și cu faptul că în Sectorul 5, cu o singură excepție, arborii sunt amplasați numai pe proprietăți private; de asemenea, trebuie reținut faptul că Sectorul 3 înglobează numai arbori ocrotiți aflați în spații private, în timp ce în Sectorul 6 toți arborii ocrotiți se află în Grădina Botanică.

Poziționarea pe sectoare a arborilor ocrotiți din București

2016-06-03_specii pe sectoare_crop

Acestea sunt câteva exemple cu privire la utilitatea datelor referitoare la arbori, fie ei ocrotiți sau nu. Dar acestea reprezintă doar niște date minimale care nu înfățișează cu adevărat aspectele calitative ale fondului vegetal.

În continuare, pe baza listei AoB.01 urmează să verificăm în teren prezența arborilor și starea acestora, pentru ca mai apoi să întocmim o fișă de analiză pentru fiecare exemplar (încă existent). La finalul analizelor de teren, informațiile strânse vor fi prelucrate pentru a oferi o imagine mai clară cu privire la starea reală a arborilor ocrotiți din București.

În final aș vrea să precizez faptul că până la ora actuală nu am reușit să aflu care sunt criteriile care au determinat introducerea fiecărui exemplar în această listă a arborilor ocrotiți din București. Sper însă că, atunci când le voi afla, am să înțeleg cum de nici unul dintre arborii din Parcul Kiseleff – cel mai vechi parc al Bucureștiului!!! – nu a fost protejat, în timp ce o magnolie aflată într-o curte privată de peste drum (Magnolia denudata – magnolia Yulan, exemplar cu codul 1CMd002f în lista AoB.01 aflat la adresa Strada Barbu Delavrancea nr. 11, sector 1) a fost considerată de ajuns de importantă pentru a i se acorda statutul de arbore ocrotit.

Tagged with: , ,
Posted in Arbori ocrotiți din București

Arborele … bucată cu bucată

Pentru ca cineva să înțeleagă cum funcționează un arbore (și de ce, între altele,  tăierile de ”toaletare” sunt foarte nocive pentru arbori) este extrem de important să știe în primul rând care sunt elementele care intră în alcătuirea unei astfel de plante lemnoase.

Pe vremea când lucram la doctorat am dat de o lucrare cu privire la arborii din mediul urban care îngloba o schemă ce mi s-a părut foarte explicită pentru înțelegerea poziționării fiecărei ”bucăți” de arbore în arbore dacă pot să spun așa.

Folosind desenul de bază, am tradus și adaptat definițiile, rezultând astfel schema de mai jos:

terminologie arbore

după Stephane Le Gourrierec  – L’arbre en ville: le paysagiste concepteur face aux contraintes du projet urbain. Agricultural sciences. 2012, Annexe I

Sper ca materialul să fie de folos celor care vor să cunoască mai multe despre arbori.

Tagged with: , , , , , , , , , , , ,
Posted in vegetație

V … dicționar de specialitate

Între timp mi-am reorganizat pagina. Acum găsești acest material aici.

Tagged with: ,
Posted in dictionare

U … dicționar de specialitate

Între timp mi-am reorganizat pagina. Acum găsești acest material aici.

Tagged with: ,
Posted in dictionare
Follow Diana Culescu on WordPress.com
%d bloggers like this: