A … dicționar de specialitate

Acoperitor de sol – plantă, de regulă lemnoasă, utilizată în unele cazuri pentru acoperirea solului datorită caracteristicilor de creștere (plante care se întind pe sol precum Vinca minor – saschiu / vinca sau Hederea helix – iederă).

Aliniament – compoziție vegetală liniară, alcătuită din arbori plantați pe unul sau mai multe rânduri, care are rolul de a însoți amenajările aferente unor căi de circulație auto / pietonale sau ale unor piețe urbane. Din punct de vedere al conformației elementelor vegetale se disting în acest sens trei tipuri principale, respectiv: aliniamente formate din arbori cu port liber, aliniamente alcătuite din arbori cu port fastigiat și aliniamente realizate din arbori cu port arhitectural. În ceea ce privește alcătuirea, aliniamentele se subîmpart în aliniamente monospecie și aliniamente plurispecie.

Aliniament cu port arhitectural – compoziție vegetală liniară alcătuită din arbori a căror coroană este modificată prin procedee horticole specifice, primind astfel o formă specială (de regulă geometrizată). În cadrul acestui tip de aliniament primează forma arhitecturală a coroanei. Acest tip de aliniament este utilizat în general în amenajări cu o anumită factură istorică sau în cele în care forma geometrică a coroanei arborilor este cerută de constrângeri sau principii specifice de amenajare.

Aliniament cu port fastigiat – compoziție vegetală liniară alcătuită din arbori a căror coroană are o formă fastigiată (cu ramurile îndreptate în sus, cvasi-paralel cu trunchiul) naturală sau creată prin procedee horticole specifice. În cazul acestui tip de aliniament primează înălțimea arborilor înglobați.

Aliniament cu port liber – compoziție vegetală liniară alcătuită din arbori a căror coroană este dezvoltată natural, păstrând forma de bază a speciei din care provin. În cazul acestui tip de aliniament primează dimensiunea coroanei (diametru, volum, etc.) și forma generală a exemplarelor.

Aliniament monospecie – compoziție vegetală liniară alcătuită dintr-o singură specie de arbori. La nivelul Municipiului București, acest tip de aliniament de regăsește de-a lungul căilor de circulație majore sau a aleilor principale din anumite parcuri. Un exemplu în acest sens este aliniamentul alcătuit din exemplare de Quercud rubra (stejar roșu) amplasat de-a lungul aleii de intrare în Parcul Herăstrău din zona Arcului de Triumf.

Aliniament plurispecie – compoziție vegetală liniară alcătuită din exemplare aparținând mai multor specii de arbori. Acest tip de aliniament este o caracteristică a Municipiului București, fiind prezent de regulă de-a lungul arterelor de circulație de categoria a III-a și a IV-a (conform H.C.G.M.B. 66/2006), această prezență nefiind însă limitată numai la acest gen de artere.

Amenajare vegetală – sintagma face referire la totalitatea demersurilor care vizează dispunerea și aspectele calitative ale vegetației în cadrul unui spațiu verde, precum și efectele pe termen lung asupra mediului urban și calității vieții ale acestor demersuri.

Amestec de tip pajiște – mixtură de plante care generează un covor vegetal specific, în care aportul decorativ este dat atât de frunziș cât și de florile sau fructele plantelor. În componența acestui amestec pot fi regăsite atât plante erbacee anuale și bienale cât și specii camefite (plante perene scunde, lemnoase sau erbacee, cu muguri de regenerare, care iernează sub zăpadă) sau hemicriptofite (plante perene care prezintă muguri la colet sau pe rădăcini care rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii servind la refacerea părților aeriene ale plantei – tulpini cu frunze și flori – în perioada de primăvară). Gestionarea suprafețelor ocupate de amestecurile de tip pajiște necesită un consum mai redus de resurse (materiale precum apă / îngrășăminte sau umane – personal care se ocupă de întreținerea suprafețelor) în comparație cu suprafețele acoperite de specii gazonante (vezi și sintagma ”pajiște”).

Arbore – plantă perenă lemnoasă caracterizată, în general, printr-o tulpină distinctă și o coroană (formată din șarpante, crengi și ramuri). Este de reținut faptul că în cazul anumitor specii pot fi întâlnite și exemplare cu mai multe tulpini (multi-tulpinale). În mod obișnuit arborii se împart după înălțimea maximă atinsă la maturitate în trei categorii: arbori de mărimea I cu o înălțime de peste 25 de metri, arbori de mărimea a II-a cu o înălțime situată între 15 și 25 de metri și arbori de mărimea a III-a cu o înălțime situată între 7 și 15 metri.

Arbore / arbust foios – exemplar care face parte dintr-o specie ce are caracteristica de a-și pierde învelișul foliar pe parcursul perioadei reci a anului. Din această categorie fac parte și speciile cu frunziș semi-persistent (care rezistă pe ramuri până toamna târziu, iarna sau chiar primăvara anului următor) precum Carpinus betulus – carpenul sau Lonicera japonica – mâna Maicii Domnului.

Arbore / arbust sempervirescent – exemplar care face parte dintr-o specie ce are caracteristica de a-și păstra învelișul foliar pe tot parcursul anului, din această categorie făcând parte cu precădere specii de arbori din Subîncrengătura Gymnospermae (precum Abies alba – bradul, Picea abies – molidul, Pinus nigra – pinul negru, Taxus baccata – tisa, etc.), dar și specii aparținând Subîncrengăturii Angiospermae (de exemplu Buxus sempervirens – merișor / cimișir).

Arbore bătrân – exemplar care începe să prezinte semne de debilitare cauzate de apropierea de finalul perioadei de viață caracteristică speciei.

Arbore matur – exemplar care a atins dimensiunile maxime caracteristice speciei din care face parte și care se află în perioada de viabilitate.

Arbore nou plantat – exemplar care îndeplinește standardele uzuale pentru materialul dendrologic crescut în pepiniere, care este însoțit de regulp de un sistem de tutorare sau ancorare, având farfurie de udare sau poziție de inserare a balotului vizibile.

Arbore tânăr – exemplar care nu a atins încă dimensiunile maxime caracteristice speciei din care face parte, dar care a trecut de perioada de gestionare specifică pentru arborii nou plantați.

Arbust – plantă perenă lemnoasă care prezintă numeroase ramificații ce pornesc din apropierea solului și care atinge maxim 7 metri înălțime. După înălțimea maximă a tufei, arbuștii se împart în trei categorii distincte: arbuști de mărimea I cu o înălțime de situată între 3 și 7 metri, arbuști de mărimea a II-a cu o înălțime cuprinsă între 1,50 și 3 metri și arbuști de mărimea a III-a cu o înălțime de până la 1,50 metri.

Advertisements

Sunt peisagist cu acte în regulă din 2006, dar mă interesează ce se întâmplă în jurul meu dintotdeauna. Deseori, în ceea ce fac, sunt confundată cu un horticultor. Dar am înțeles între timp că se putea și mai rău: lumea putea să aibă impresia că sunt posesoare de șevalet și că am talent la pictură …

Tagged with: ,
Posted in dictionare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow Diana Culescu on WordPress.com
%d bloggers like this: