P … dicționar de specialitate

Pajiște – suprafață ocupată de amestecuri de specii erbacee anuale, bienale, camefite și sau hemicriptofite, cu rol utilitar sau decorativ (vezi și sintagma ”amestec de tip pajiște”).

Perioadă de instalare – perioadă necesară plantelor pentru se acomoda și a deveni autonome sau cvasi-autonome în cadrul spațiului unde au fost plantate. În cazul arborilor, această perioadă de stabilitate este atinsă, în general, după minim 2 ani de la instalare. În acest interval arborii necesită o atenție specială ce se materializează de regulă prin udări aplicate mai des decât în cazul arborilor deja instalați și prin utilizarea de sisteme de ancoraj sau tutorare care au rolul de a asigura stabilitatea plantei. Perioada de instalare poate să fie mai mare de 2 ani, durata totală a acesteia fiind stabilită prin planul de gestionare al amenajării, în funcție de necesitățile plantei (condiționările fiind date de specia din care face planta, de dimensiunile plante, de forma acesteia, amplasament, etc).

Plantă aromatică – specie erbacee, în general perenă, ale cărei frunze / tulpini / flori emană un miros plăcut specific datorat unor substanțe care intră în compoziția plantei. Exemple în acest sens sunt: Lavandula angustifolia – lavanda, Mentha longifolia – menta, Ocimum basilicum – busuiocul.

Plantă erbacee – plantă care are tulpina subțire, fragedă, ne-lignificată, de obicei verde.

Plantă floricolă – plantă erbacee sau semi-lemnoasă cu caracter decorativ, utilizată în amenajarea spațiilor verzi. În funcție de ciclul de viață și sezonul de folosire, aceste plante se grupează în: plante floricole anuale, plante floricole bienale și plante floricole perene.

Plantă floricolă anuală – plantă erbacee cu caracter decorativ cu ciclu vital de un an, care este utilizată de regulă în amenajări în sezonul de vară. Din această categorie de plante fac parte specii precum: Arctotis grandis – arctotis, Begonia semperflorens – begonia, Dianthus caryophyllus – garoafa de vară, Calendula officinalis – gălbeneaua, Petunia sp. -petunia, Portulaca grandiflora – floarea de piatră, Tagetes erecta – crăița, Zinnia elegans – cârciumăreasă, etc.

Plantă floricolă bienală – plantă erbacee cu caracter decorativ cu ciclu vital de doi ani, care este utilizată în general în amenajări în sezonul de primăvară și toamnă. De regulă, pe parcursul primului an planta își dezvoltă rădăcina, tulpina și frunzele, iar în cursul celui de-al doilea an produce flori, fructe și semințe (de exemplu: Althaea rosea – nalba de grădină, Bellis perennis – părăluța, Dianthus barbatus – garoafa turcească, Digitalis purpurea – degețelul, Viola wittrockiana – panseluța).

Plantă floricolă perenă – plantă erbacee sau semi-lemnoasă cu caracter decorativ cu ciclu vital de mai mulți ani, care are însă în general capacitatea de a se menține în formațiunile florale timp de aproximativ 5 ani. Aceste plante înfloresc repetat mai mulți ani la rând, trecând însă anual printr-o perioadă de repaus care se datorează fie căldurii excesive din timpul verii, fie frigului din perioada de iarnă. Plantele de acest tip se împart în două categorii în funcție de organele care le asigură supraviețuirea de la un an la altul (muguri, bulbi, rizomi, etc.), respectiv:

(1) specii hemicriptofite care prezintă muguri la colet sau pe rădăcini care rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii servind la refacerea părților aeriene ale plantei (tulpini cu frunze și flori) în perioada de primăvară (de exemplu: Chrysanthemum indicum – crizantema, Hosta glauca – crinul de toamnă, Paeonia officinalis – bujorul);

(2) specii perene geofite care au în pământ organe specializate în depozitarea substanțelor de rezervă și în asigurarea perpetuării și înmulțirii plantei, care pot fi bulbi (Hyacinthus orientalis – zambila, Narcissus pseudonarcissus – narcisa, Tulipa gesneriana – laleaua, etc.), tuberobulbi (Gladiolus sp. – gladiola), rizomi (Canna indica – canna, Iris germanica – sânjenelul, etc.) sau rădăcini tuberizate (Dahlia variabilis – dalia) și care de regulă trebuie scoase din pâmănt și replantate în primăvara următoare.

Plantă perenă – plantă care se dezvoltă pe parcursul mai multor ani. Plantele perene se împart după habitus în plante lemnoase (arbori, arbuști, subarbuști și liane) și plante erbacee. După felul în care se dezvoltă, plantele perene pot fi ortotrope (cu creștere verticală) sau plagiotrope (adică târâtoare sau repente). În funcție de înflorire și fructificație acestea se mai subîmpart în plante care înfloresc și fructifică o singură dată (plante monocarpice) și plante care înfloresc și fructifică de mai multe ori în viață (care, de regulă, sunt denumite generic plante perene).

Profil vegetal – sintagma se referă la totalitatea elementelor vegetale (arbori, arbuști, liane, subarbuști, garduri vii, plante floricole, graminee, specii gazonante, acoperitori de sol, etc.) înglobate de o amenajare.

 

Advertisements

Sunt peisagist cu acte în regulă din 2006, dar mă interesează ce se întâmplă în jurul meu dintotdeauna. Deseori, în ceea ce fac, sunt confundată cu un horticultor. Dar am înțeles între timp că se putea și mai rău: lumea putea să aibă impresia că sunt posesoare de șevalet și că am talent la pictură …

Tagged with: ,
Posted in dictionare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow Diana Culescu on WordPress.com
%d bloggers like this: