Aliniamentul din Herastrau la 1 iulie 2016

La întrebarea unui coleg cu privire la situația aliniamentul din Herăstrău care a fost tăiat în februarie 2012, m-am hotărât să trec azi scurt pe acolo. Scopul a fost acela de a verifica ce s-a mai întâmplat între timp și de a documenta foto diverse aspecte.

Reamintesc faptul că, înainte de ”toaletarea” aliniamentului, forma arborilor era aceasta:Adi Jinga 2-2009

sursă imagine: Adi Jinga

Aliniamentul arată la 1 iulie 2016 asa:20160701_141707

Țin minte că, pe vremea când aliniamentul nu fusese ciumpăvit, de când coborai din bus-ul RATB în stația de la Arcul de Triumf, te lovea o boare de răcoare. Acum poate să stea toata lumea liniștită pentru ca se poate face plajă. Deși nu stiu câți doritori există pentru că în proporție de 99,99 % singurii care foloseau aleea centrală azi erau bicicliștii și doi polițiști călare.20160701_141803_crop20160701_14331820160701_143246.jpg

Și mai este o veste bună: zonele cu gazon din jurul arborilor sunt adăpostite la umbră! Majoritatea băncilor nu sunt. Aleea centrală nu este. Dar gazonul stă perfect din acest punct de vedere.20160701_142921.jpg

Chiar când au trecut pe lângă mine, una dintre doamnele din imaginea de mai sus îi spunea prietenei sale: ”Nu știu de ce mi-o fi așa urât în ultimul timp să mai trec prin parcul asta!” … Chiar așa! Oare de ce??

Mă rog, se poate ca în curând și aleea centrală să se mute pe gazon pentru ca, deh! bucureșteanul va căuta și el umbra dacă tot a ajuns în parc. 20160701_141911_corp

Cam atât pe scurt din punct de vedere al confortului în utilizare – cum i se spune la chestia aia când te simți bine în spațiul public în limbajul de specialitate de prin alte țări.

 

Acum, din punct de vedere arbori și a lor toaletare:

Din 2012 și până acum au fost tăiați deja 6 arbori (cel mai probabil pentru că se uscaseră), iar unora încă nu le-au fost extrase rădăcinile, astfel că lemnul putrezit găzduiește deja o multime de boli și dăunători care ajută ori vor ajuta în curând și arborii din jur sa aibă probleme (mai mari decât cele pe care le au deja).20160701_142650

Un arbore este complet uscat și aparent, față de ramurile tăiate în 2014, nu reprezintă un pericol pentru cei care trec pe această alee. În caz contrar mă gândesc ca cineva s-ar sesiza și în loc să se taie arbori sănătoși de prin oraș s-ar aduce cu o drujbă și până în Herăstrău.20160701_141759.jpg

Încă trei arbori din acest aliniament sunt în situația în care cel mai probabil nu mai apucă primăvara viitoare.20160701_14191020160701_14201720160701_142116

Așadar 10 arbori dispăruți, uscați sau aflați într-o situație ireversibilă. Da! Pierderile au ponderea pe care ar putea să o anticipeze orice specialist penrtu următorii 2 ani după o intervenție atât de agresivă și de neprofesională.

Acum pentru ansamblul arborilor din acest aliniament este nevoie de mai mult timp de studiu decât o trecere îm fugă pe aleea principală. Dar semnele sunt acolo și se pot citi și interpreta foarte ușor dacă ai idee la ce te uiți. Și dau în cele ce urmează un exemplu pe care de regulă îl pot înțelege specialiștii și pot aprecia cât de gravă este situația fiecărui exemplar în parte. Menționez că în imagine sunt prezente două dintre semnele caracteristice exprimate de ”limbajul arborilor” (nu! această sintagmă nu face referire la momente în care te-ar apuca brusc să auzi voci ci la modul în care arborele exprimă la exterior problemele de la interior).20160701_143203.jpg

Cât privește capacitatea arborilor de a-și cicatriza rănile înainte de instalarea descompunerii lucrurile stau foarte prost. De exemplu, stejarul din imaginea de mai jos abia a avut timp să acopere câțiva centimetri din secțiunea tăieturii (vezi țesutul mai deschis la culoare format pe rană, către dreapta imaginii). Către stânga imaginii se poate observa faptul că arborele nu a început să cicatrizeze rana pe acea zonă pentru că unghiul de tăiere a dus la secționarea ramurii peste nivelul țesutului care produce calusarea (cicatrizarea rănii).20160701_141855

Și cazurile de acest fel sunt nenumărate. Mai adaug aici încă două exemple din multele observate de mine pe 1 iulie 2016.20160701_14345420160701_143602

Și ciupercile s-au instalat peste tot. Ciupercile – adică acei indicatori pentru începutul sfârșitului.20160701_143340_crop20160701_142723_crop

În imaginea de mai sus, în stânga rănii necicatrizate pe care s-a așezat o ciupercă se poate vedea un cerculeț de un gri mai deschis. Aceea este cicatricea care acoperă o rană generată de tăierea unei ramuri pe vremea când lucrurile se făceau cu cap și nu apăruse ”toaletarea”. Dimensiunea redusă a rănii a permis arborelui să o cicatrizeze înainte ca lemnul fie atacat de dăunători și să se descompună. În plus, ramura a fost tăiată din raționamente care țin de formarea coroanei. Această ramură se afla mult prea aproape de alte două ramuri (cea unde acum este ciuperca și cea de mai sus unde a rămas un cvasi-ciot) și a fost suprimată pentru a balansa forma coroanei.

O dovată a faptului că și altcineva în afară de mine mai gândește că aliniamentul este pe ducă este faptul că deja între arborii din aliniament au început să fie plantați alții tineri. Dacă lucrările de ”toaletare” sunt așa de benefice unui arbore și în plus atât de bine realizate în cazul acestui aliniament (cum se straduie să îmi explice zilele acestea foarte mulți ”comentatori” cărora nu le cunosc experiența profesională în legătură cu subiectul) cred că pot să mă întreb în mod legitim: de ce a simțit nevoia administrația publică să mai facă niște cheltuieli în plus? De ce dublează un aliniament viabil?

Din păcate standardul de pepinieră al materialului săditor utilizat pentru realizarea noilor plantari este penibil pentru o intervenție de refacere a unui aliniament al unui monument istoric Clasa A cum este cazul Herastrăului. În cazul speciei alese pentru noile plantații, cu standardul acesta este posibil ca măcar copiii nepoților mei să mai ajungă să vadă în Herăstrău un aliniament de genul celui tăiat în 2014. În plus, calitatea materialului săditor și probabil și a lucrărilor de întreținere sunt atât de proaste încât mulți dintre arborii nou introduși sunt deja uscați la ora actuală.20160701_14331920160701_142116_crop20160701_14262420160701_14263320160701_142858

În cazul acestui aliniamet m-a ”distrat” și faptul că am observat că arborelui uscat i se dăduse cu mastic pe răni (cel mai probabil în momentul toaletării). Mastic – adică substanța aia de cicatrizare despre care de câteva zile îmi povestesc (ca și când eu nu am auzit niciodată de ea) o serie de binevitori de pe facebook (care vor să mă lumineze cumva și pe mine, nu?!) că are super-puteri și care face minuni și arborii doar de aceasta au nevoie ca să simtă că sunt la SPA în loc de faptul că au fost căsăpiți. Mastic – despre care eu știu că în alte țări nu se mai folosește pentru că de fapt împiedică cicatrizarea corectă a rănilor. Ei, iată domnilor! Arborele asta nu a știut să citească specificațiile de pe ambalajul masticului!20160701_143518_crop

Spre comparație cu ce ar trebui să se întâmple cu un aliniament din punct de vedere gestionare și cum ar trebui să funcționeze acesta indiferent ce tăieri îi sunt aplicate adaug o imagine cu Aleea Haüy din Jardine des Plantes (Paris). Deși în acest caz este vorba de o altă specie folosită în aliniament, el funcționează la fel cum funcționa și cel din Herăstrău înainte de ”toaletarea” din 2014. Cea mai mare parte a volumului coroanei este concentrat către vârful acesteia pentru a permite generarea unui volum cât mai mare de aer rece, iar rolul aliniamentului este acela de umbri aleea pe care o însoțește, oferind astfel  confort utilizatorilor.

44a4f2f5-f6d4-406e-9321-d0f463e913b4

Iar cu privire la standardul de pepinieră al materialului săditor care se utilizează pentru realizarea de amenajări importante ale orașului adaug câteva imagini din Berlin – zona Bundestag. Pe lângă dimensiunea plantelor, imaginile prezintă și sistemul de udare slow release watering bag care se folosește în străinătate pentru alimentarea cu apă a arborilor nou plantați. Acest sistem înlocuiește sistemul de udare prin aspersiune sau pe cel de udare prin picurare, care sunt folosite de regulă în România. Străinii aleg acest sistem pentru udarea arborilor deoarece:

… nu consumă resurse fără a fi capabil să direcționeze apa acolo unde arborele are nevoie, fiind cunoscut faptul că la udarea prin aspersiune apa de regulă se împrăștie și se evaporă până a putea fi  absorbită de pământul din zona rădăcinilor (pentru ca da! arborii nu sunt gazon!)

… pot fi controlate foarte strict, acolo unde este cazul, adaosurile de substanțe nutritive

… sacii pot fi reutilizați pentru alți arbori după finalizarea sesiunii de udare (pentru ca da! arborii nu au nevoie de o udare permanentă ci de sesiuni în care se aplică cote de udare stabilite în funcție de specie, dimensiuni, precipitațiile dintr-o anumită perioadă, etc.)

20150601_13420020150601_13312920150601_13325320150601_13444020150601_13310620150601_134944

Imaginea de mai sus prezintă dispozitivul care măsoară cota de udare aplicată, aportul de apă nefiind lăsat niciodată la aprecierea ”ochiometrica” a persoanei care face udarea propriu-zisă.

Nu am absolut nici o informație cu privire la modul în care au fost udați arborii nou plantați în aliniamentul din Herăstrău, dar m-aș încumeta să spun că nu au mai văzut o cană de apă de la plantare (cu excepția precipitațiilor desigur). Și aș mai emite o părere: nimeni nu a stabilit o cotă de udare de care aceștia au nevoie.

Cam atât despre aliniamentul din Herăstrau la 1 iulie 2016 …

Advertisements

Sunt peisagist cu acte în regulă din 2006, dar mă interesează ce se întâmplă în jurul meu dintotdeauna. Deseori, în ceea ce fac, sunt confundată cu un horticultor. Dar am înțeles între timp că se putea și mai rău: lumea putea să aibă impresia că sunt posesoare de șevalet și că am talent la pictură …

Tagged with: , , , , , ,
Posted in vegetație
2 comments on “Aliniamentul din Herastrau la 1 iulie 2016
  1. Alex Burda says:

    Este atât de ambucurător să aflu că mai există cineva care se preocupă de problema aceasta gravă a distrugerii sistematice (deja) a arborilor Bucureștiului. Și mai îmbucurător este faptul că este vorba de un specialist (eu unul nu sunt dar am destule cunoștințe de botanică și biologie ca să înțeleg situația este din ce în ce mai gravă – mai ales când deja numărul arborilor morți crește de la un an la altul). Trist este însă că specialiștii nu mai prea mai au mare lucru de spus incompetenților care gestionează averea verde a orașului…

    Like

  2. […] Source: Aliniamentul din Herastrau la 1 iulie 2016 […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow Diana Culescu on WordPress.com
%d bloggers like this: